Glosar stomatologic
A B C
D E F
G H I
J K L
M N O
P Q R
S T U
V W X
Y Z
- [Tot]
Colectie purulenta, formata sub actiunea unor agenti microbieni.
Pierdere fiziologica de substanta dentinara prin uzura.
Substanta folosita in incetinirea absorbtiei substantei anestezice in vederea cresterii concentratiei loco-regionale a acesteia.
Afectiune a mucoasei bucale dureroasa, ce se manifesta ca o vezicula si prin spargere lasa locul unei mici ulceratii.
Albirea dentara moderna este folosita pentru albirea dintilor naturali pentru o perioada mai lunga de timp.Se poate realiza in 2 moduri:
1. Albirea pentru acasa dureaza aprox. 5 zile, este nevoie de gutiera, dintii se albesc pana la 4 nuante.
2. Albirea in cabinet cu lampa de albire ZOOM! WhiteSpeed– este varianta moderna prin care se pot albi dintii intre 8-12 nuante.
Material nefizionomic, utilizat la obturatii de durata, obtinut din amestecul mercurului cu diferite metale.
Copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe si mobile.
Suprimarea cu ajutorul unor substante anestezice a sensibilitatii intr-o anumita regiune. Prin anestezie pacientul nu va mai simti durere.
Portiunea terminala a varfului radacinii dentare.
Microbii sunt formati doar dintr-o celula. Ei pot fi inofensivi sau periculosi (patogeni). Aproximativ 50 de milioane de bacterii inofensive diferite se gasesc in cavitatea bucala, zece milioane de bacterii traiesc intr-un mililitru de saliva.
Dinte slefuit sau implant care serveste drept suport unei lucrari protetice.
Inclestarea puternica a dintilor, in special in timpul somnului (scrasnirea dintilor).
Orice imbolnavire a tesuturilor care inconjoara si/sau sustin dintii in alveolele dentare. Acestea pot fi limitate la gingii(gingivite) sau pot afecta si parodontiul profund(parodontite marginale).
Element de ancorare pe dinti al aparatului ortodontic fix, placuta din metal sau din ceramica, care se lipeste pe dinte si prin care trece arcul ortodontic.
Spatiul din interiorul coroanei dentare, ocupat de vase de sange si nervi.
Spatiul din interiorul radacinii dentare ocupat de vase de sange si nervi.
Sunt situati de ambele parti ale incisivilor de sus si de jos. Sunt in total 4 si sunt cei mai lungi si “longevivi” dinti din cavitatea bucala. Ei sunt ascutiti, grosi si spre baza se subtiaza, fiind ideali pentru hrana mai greu de consumat, cum sunt vegetalele proaspete, fructele sau carnea, care trebuie sfasiate sau rupte.
Acoperire cu un strat subtire a portiunii coronare a dintelui, de obicei fara respectarea anatomiei dintelui (poate fi utilizata ca reconstructie definitiva sau ca parte a unui procedeu de transfer).
Distructie localizata, progresiva a dintelui, care debuteaza la suprafata, si care, daca nu este tratata, se extinde profund spre camera pulpara. Prin deschiderea camerei pulpare se va produce inflamarea sau moartea pulpei.
Tesut fibros ce acopera dentina la nivelul radacinii dintelui. El face legatura intre acestia si tesuturile de sustinere ale dintilor la nivelul oaselor maxilare.
Numita popular si “portelan” este un material fizionomic, rezistent la temperaturi inalte si la coroziune. Se foloseste in obtinerea unor coroane de invelis, fie integral ceramice, fie acoperind cape de metal sau de zirconiu.
Un tip special de adeziv utilizat pentru fixarea unei coroane. Actioneaza si ca izolant pentru a proteja terminatiile nervoase ale dintelui.
Indepartarea cementului infectat sau necrozat si realizarea unei suprafete radiculare netede.
Indepartarea continutului patologic al pungilor parodontale.
Parte usor ingustata a dintelui, situata de obicei la nivelul gingiei. Reprezinta delimitarea dintre radacina si coroana dentara.
Material format dintr-o matrice polimerica organica si umplutura anorganica care confera polimerului rezistenta mecanica si transluciditate. Este folosit pentru restaurari dentare si in cimentarea adeziva a lucrarilor protetice.
Piesa protetica ancorata pe un bont situat in continuarea radacinii dentare sau a unui implant, care reface forma si functia coroanei dentare.
Indepartarea depozitelor moi din santul gingival sau din pungile parodontale si inlaturarea simultana a depozitelor de tartru subgingival. Se poate realiza conservativ sau chirugical.
Excizia fibromucoasei ce acopera in general molarul de minte, in vederea eruptiei acestuia si pentru prevenirea pericoronaritei.
Tesut dur care formeaza substanta principala a dintilor. Aceasta inconjoara pulpa dintilor si este acoperita de smalt la nivelul coroanei si de cement la nivelul radacinii dintelui.
Aranjamentul dintilor naturali la nivelul arcadelor dentare
- Dentitie temporara/deciduala/”de lapte” - set de 20 de dinti care erup in mod normal in intervalul de varsta 6 luni- 2 ani si jumatate
- Dentitie permanenta/definitiva - set de 32 de dinti care erup in intervalul de varsta 6 ani- 12-13 ani (molarul 2). Pentru molarul de minte nu exista o varsta exacta de eruptie, el putand sa ramana inclus.
Indepartarea tartrului supra si subgingival. Este de doua feluri: detartraj manual realizat cu instrumente de mana, si detartraj mecanic realizat cu un aparat cu ultrasunete.
Spatiu excesiv intre incisivii centrali superiori
Stare fizio-patologica ce se caracterizeaza prin pierderea de la 1 la 16 dinti/arcada dentara.
Ramura a stomatologiei ce se ocupa cu prevenirea, diagnosticul si tratamentul afectiunilor pulpei dentare, radacinilor dentare si regiunii periapicale.
Fenomen fiziologic prin care dintele traverseaza osul si fibromucoasa, si isi ocupa locul pe arcada dentara. Acest proces dureaza pana cand dintele ajunge in contact cu antagonistul/antagonistii sai.
- Eruptie dentara intarziata - eruptia dintilor dupa intervalul normal de eruptie.
- Eruptie dentara precoce - eruptia dintilor inainte de intervalul normal de eruptie.
Indepartarea completa a pulpei dentare, sub anestezie locala.
Interventie chirugicala prin care se indeparteaza un dinte din alveola sa, dinte care provoaca si intretine procese patologice ce nu pot fi tratate prin metode conservatoare.
Lucrare protetica foarte estetica, din portelan, care acopera doar fetele vizibile (dinspre exterior) ale dintilor. Sunt folosite si pentru a inchide spatiile inestetice frontale sau in cazul dintilor strambi.
Canal format operator cu rolul de a drena secretiile unei glande sau cavitati.
Element chimic ce creste rezistenta unui dinte la atacul cariogen.
Metoda terapeutica prin care se urmareste cresterea rezistentei dentare fata de agentii cariogeni, prin administrarea produselor ce contin fluor.
Depresiune aflata pe suprafata coroanei dentare, de diferite marimi.
Leziune a smaltului, dentinei, cementului, cu pierdere de substanta dentinara cu/fara interesarea pulpei dentare.
Bandeleta de mucoasa care uneste suprafata interna a buzei de creasta dentara sau limba de planseul bucal.
Interventie de sectionare si de modelare a frenului.
Instrumente utilizate in scopul abrazarii, taierii substantei dure dentare, etc.
Ex: indepartarea proceselor carioase, slefuirea dintilor in scop protetic, etc.
Mortificarea septica (prin prezenta microorganismelor) a pulpei dentare.
Componenta a parodontiului marginal de invelis, care inconjoara coletul dintilor.
Excizia chirurgicala a tesutului gingival infectat.
Inflamatie a parodontiului de invelis, manifestata prin modificare de volum, culoare, textura si prin sangerari la periaj, masticatie sau spontan.
Operatie prin care se urmareste o adaugare de tesut intr-o anumita regiune. Ex: grefa osoasa
Material de obturatie rigid, termoplastic, de culori diferite. Modul de prezentare este in functie de utilizare:
- Batoane- obturatie coronara provizorie
- Conuri- obturatii de canal
Constructie protetica, folosita la pacientii cu bruxism sau pentru albirea dentara. Este formata dintr-un material mai mult sau mai putin elastic, acoperind toate suprafetele dintilor.
Eruptie veziculara, ce apare frecvent la nivelul buzei, comisurei bucale.
Fenomen dureros aparut la nivel dentar datorita actiunii directe a unor stimuli mecanici,termici.
Metoda ce consta in introducerea intr-o alveola naturala sau creata chirurgical a unui dispozitiv, pe care se fixeaza o coroana artificiala.
Metode ce va duce la consolidarea dintilor parodontotici intr-un bloc pluridentar.
Cei 4 dinti din fata, de pe maxilarul de sus si jos (in total 8). Perechea de dinti din centrul cavitatii bucale atat de sus cat si de jos sunt denumiti incisivi centrali; dintii alaturati sunt incisivii laterali. Toti incisivii sunt lati cu forma de lopata, avand o muchie subtire pentru taiatul alimentelor in bucati. Ei au cate o singura radacina.
Anomalie dento-maxilara, caracterizata prin ramanerea dintilor in profunzimea osului alveolar dupa incheierea perioadei de eruptie.
Totalitatea reactiilor si proceselor aparute in pulpa dentara, datorate actiunii unui agent patogen.
Este o piesa de reconstructie, care poate reface 1-2 pereti ai unui dinte, unul lateral interdentar si unul ocluzal, este fabricat in laborator din materiale ce asigura aceeasi rezistenta cu tesutul dentar si aceeasi dilatare termica cu acesta, cu aceeasi culoare si aspect ca al dintelui pe care se aplica.
Accident produs in timpul extractiei dintilor la pacientii cu laxitate capsulo-articulara marita.
Accident produs in timpul actelor stomatologice,ce are ca rezultat dislocarea dintelui din alveola sa.
Os mobil, in forma de potcoava.
Deplasare spre linia mediana a dintilor.
Deplasare a dintelui in diferite situatii.
Cei 12 molari (inclusiv molarii de minte) sunt situati chiar in partea din spate a maxilarului, sunt dinti cu suprafete largi, folositi pentru “zdrobitul, macinatul si mestecatul” alimentelor.
Proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral.
Durere ce se manifesta de-a lungul unui trunchi nervos.
Raport static sau dinamic intre arcadele dentare.
Durere de origine dentara, de cauze diferite.
Sunt confectionate din portelan, cuprind o parte mare din dinte si pot inlocui cu succes o coroana ceramica.
Manopere ce au drept scop indreptarea dintilor cu malpozitii.
Leziune a tesutului osos propriu-zis, de natura infectioasa.
Fibromucoasa ce acopera osul alveolar si inconjoara coletul dintelui.
Complex de tesuturi care asigura fixarea dintelui in osul alveolar.
Stiinta care se ocupa cu dezvoltarea ontogenetica a dintilor si cu principalele boli ale acestora.
Complicatie septica aparuta in procesul de eruptie a molarului de minte
Ecosistem complex care adera de dinti si poate duce la aparitia cariilor precum si la afectarea tesuturilor de sustinere dentare.
Leziune rezultata in urma extractiei.
In numar de 8 sunt situati dupa canini. Constituie trecerea dintre canini si molari, avand o suprafata mai larga potrivita pentru “mestecatul” si “maruntitul” alimentelor.
Tesut conjuctiv lax, situat in camera pulpara si canalul radicular.
Inflamatii ale pulpei datorate actiunii unor agenti patogeni.
Sunt esențiale pentru examinarea spatiilor dintre dinți, rădăcini și zonelor aflate sub plombe si coroane.
Metoda de inlocuire complete a bazelor unei proteze fara a modifica arcada dentara.
Este o interventie chirurgicala endodontica prin care se indeparteaza apexul - varful radacinii dintelui, precum si tesuturile inconjuratoare, in cazul in care acestea sunt infectate. Accesul la nivelul apexului se realizeaza indepartand tesutul gingival si patrunzand la locul infectiei direct prin os. Rezectia apicala se efectueaza sub microscop si se incheie cu obturatia de canal retrograda.
Cavitate pneumatica situata in interiorul corpului osului maxilar.
Strat bine mineralizat ce acopera intreaga coroana a dintelui.
Inflamatii localizate la nivelul mucoasei bucale.
O metoda inovativa de a prezenta pacientilor sub forma unui filmulet afectiunile, etapele de dezvoltare precum si procedurile de interventie.
Placa bacteriana mineralizata depozitata pe suprafetele dintilor, sub gingii si pe alte suprafete solide din cavitatea bucala; Tartrul se formeaza pornind de la placa dentara. Suprafetele dentare cele mai expuse la tartru sunt cele care se afla in fata canalelor excretoare ale glandelor salivare, adica fetele interne ale incisivilor de jos si fetele externe ale molari lor de sus. Tratament - Detartrajul dintilor este indispensabil, deoarece tartrul, la fel ca si placa dentara, favorizeaza aparitia cariilor si a gingivitelor; el trebuie efectuat cel putin o data pe an.
Dizarmonie dentoalveolara manifestata prin spatiere interdentara, intre dintii superiori sau inferiori (exceptie fac centralii superiori).
Contractura involuntara a muschilor mandibulari.
Vibratii mecanice folosite in dizlocarea tartrului dentar in timpul detartrajului ultrasonic.